Șoferul de taxi

Ploua marunt in noapte. O ploaie rece, de toamna, Pe strazile pustii ale orasului, doar stropii cazuti din cer, biciuiau , parca cu ura, capota cate unei masini rasarite de nu stiu unde, in noapte... La o intersectie, o femeie tanara, fara umbrela, doar intr-o pelerina, astepta. Si cum statea dreapta, invelita in pelerina neagra, parea ca doar coasa ii mai lipsea din mana. De dupa colt, scrasnind pe asfaltul ud, se ivi un taxi. Un taxi galben, precum moartea. Un semn discret si opri in dreptul femeii inmuiata de ploaie. Aceasta urca. -Buna seara. -Spre cimitir, va rog. Cimitirul era in cealalta parte a orasului. Parcurgeau drumul in tacere. Nici soferul plictisit si somnoros la ora aceea, si nici tanara femeie preocupata profund de ceva, nu aveau chef de vorba, Ea, aducand vag cu Natalie Wood, cu fata palida, ochii tristi, raspandea in in jur o fascinatie misterioasa. Avea spre treizeci de ani, Par si ochi negri, ten masliniu, dar frapa in mod deosebit, privirea ei trista. Parea profund marcata de ceva. Masina ajunsese in zona Universitatii. Pe partea dreapta se intindeau cladirile acesteia, iar in stanga, case de locuit. Drept inainte, cimitirul. Doar strada care inconjura cimitirul il despartea pe acesta de ultimele camine studentesti,. Femeia ii ceru soferului de taxi sa opreasca in dreptul cantinei, Aceasta se afla intre ultimele doua camine. Pe cealalta parte a strazii, chiar vis-a-vis de cantina. se afla o vila impozanta, acoperita de iedera verde si inconjurata de vegetatie abundenta. Parea nelocuita. Soferul de taxi puse o frana brusca si intoarse privirile catre pasagera sa. In lumina becurilor de afara, pe chipul acesteia se citea o paloare ciudata. Femeia isi trase cu o miscare precipitata verigheta de pe deget si o intinse soferului. -Domnule, sa nu crezi ca sunt vreo vagaboanda, sunt femeie serioasa, dar nu am bani. Pana  cand va voi plati contravaloarea cursei, va las gaj verigheta. -Sunteti studenta? -Nu. Aici este casa mea. Daca aveti nevoie urgenta de bani, mergeti, va rog, pe Aleea Calinului, nr 13, apartamentul13.Sotul meu va va plati ceea ce va datorez. Va recunoaste verigheta. Are numele meu gravat pe dosul ei. -Oo, perfect. Si eu locuiesc tot pe Aleea Calinului, la numarul 11. Cand ies din tura, voi trece pe acolo. E bine la ora opt? -Perfect Soferul de taxi lua verigheta, Cum femeia incepuse sa planga, de amabilitate, soferul ii intinse propria batista. Femeia se sterse la ochi si cobori precipitat, fara sa mai inapoieze batista, Soferul intoarse masina, dar o urmari cu privirea pe tanara. Femeia facu cativa pasi inspre ultimul camin, apoi se rasuci brusc si traversa strada, drept catre vila parasita. Ezita in fata acesteia, apoi o lua agale spre cimitir. Poarta era ferecata la acest ceas din noapte, dar ea scoase o cheie, descuie poarta si se strecura inauntru.        A doua zi dimineata, fix la orele opt, soferul de taxi suna la usa apartamentului cu numarul 13, de pe Aleea Calinului 13. Ii deschise un barbat ce parea distrus, cu ochii plansi si fata nerasa. -Buna dimineata. M-a trimis sotia dumneavoastra. _Cinee?? Domnule, sotia mea este moarta, De o saptamana am ingropat-o. -M-a trimis cu vericheta dansei, ca sa-mi platiti cursa. -Domnule, dumneata nu intelegi ca e moarta? Trupul ei se afla depus in cavou. Soferul de taxi ii intinse verigheta. -Ddda, este verigheta sotiei mele. De unde o ai? Atunci ii povesti sotului tot ce se intamplase noaptea aceasta. Pe perete un tablou de nunta. Soferul recunoscu in mireasa pe clienta sa, iar in mire pe barbatul din fata sa. -Sa mergem, domnule, sa mergem la cavou. Aleile cimitirului erau pline de frunze moarte, galbejite de toamna. Usa cavoului era intredeschisa. Patrunsera inauntru. Pe catafalc un sicriu cu capacul desfacut,, dat la o parte. In sicriu zacea o femeie tanara, cu fata in sus. Desi cadavrul incepuse sa se descompuna si putea ingrozitor, soferul de taxi o recunoscu pe clienta sa de asta noapte. Avea mainile pe piept. alaturate. Palma stanga, larg desfacuta. Pe degetul inelar se vedeau urmele unei verigheta pe care femeia o purtase, dar care acum lipsea. Iar in pumnul drept femeia strangea ceva. Soferul de taxi recunoscu batista pe care o daduse asta noapte femeii ca sa se stearga la ochi, batista sa proprie, pe jumatate iesita din pumnul mic al moartei.