Din ciobul
ascutit de bolovan,
Mi-am
rastignit la gat un talisman.
Din schija
ascutita de otel
Am rasucit
iubitei un inel.
Si-n
noaptea-mbalsamata-n crizanteme,
Am ciopartit
cu truda noi poeme.
Si-apoi cu
dalta si ciocanu-n mana,
Am
preschimbat un munte-n blanda luna.
Muiate-n
sange si-mproscate cu noroi
Va daruiesc
azi tuturora versuri noi.
Aprinse de
vapaia care arde-n mine,
Le-am scris
cu sangele ce clocoteste-n vine.
Am scrijelit
in piatra cea mai dura
Versete
improscate cu masura.
Din bolovani
am incercat sa scot rubine
Scuipand pe
portelanurile fine.
E drept,
de-o frumusete uimitoare,
Dar toate
bibelouri trecatoare.
Pe tomul
mazgalit cu versurile mele,
Sudoarea
fruntii picura pe ele.
Eu le-am
manjit cu sange si noroi.
De vreti sa
le cititi, sunt pentru voi.
De nu, raman
a pururi cantecele mele,
M-or mangaia
tarziu, in ceasurile grele.
Vor dainui
aceste versuri peste ani,
Sunt
pravaliri de stanci si bolovani....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu