Ploua pe
amintirile noastre pustii...
Ploua cu
sange si-mproasca noroi.
Prinse de
coapsa straniei ploi
Cad inspre
tine imagini tarzii.
Dar
ploile-acestea-s doar simple-amagiri,
Ma doare
bataia lor plina de ura,
Privirile
noastre cu greu mai indura,
Ecoul
acestor manjite-amintiri.
Nu-ntoarce
capul vazand cum eu trec
Prin ploaia
de sange, de lut si noroi,
Ma pierd
printre stresini cu pasul greoi,
Si stropii
de ploaie tacuti ma petrec.
Prin lacrimi
nu-mi cere azi noi mangaieri,
Mai bine
priveste in jur...dar, vezi...nu-s...
Cu norul
acesta m-am dus... m-am tot dus...
Ori poate
plecat-am cu ploaia de ieri...........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu