Octavian Puie este unul dintre poeții români cu o personalitate foarte puternică, înzestrat cu o inteligență superioară și cu o bogăție interioară deosebită. Mai presus de aceasta, este omul cu o importanță capitală în formarea mea. Așadar, i-am pus câteva întrebări pentru a afla mai multe despre el, despre împlinirile, eșecurile și aspirațiile sale.
Elena Cucoș: Octavian, dacă ar fi să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acestea?
Octavian Puie: Patriot, melancolic, singuratic.
Elena Cucoș: Ce ai învățat despre tine în toți acești ani?
Octavian Puie: Că nu am reușit să mă cunosc nici măcar eu. Am rămas un mister și pentru mine.
Elena Cucoș: Care a fost cea mai importantă lecție de viață în afara școlii?
Octavian Puie: O lecție de iubire curată, predată de către blonda de la Sângerei.
Elena Cucoș: Care a fost cel mai frumos lucru care te-a marcat pentru totdeauna?
Octavian Puie: Noaptea dintre ani, când am ințeles că, totuși, există iubire.
Elena Cucoș: Ce apreciezi tu cel mai mult la un om?
Octavian Puie: Discreția.
Elena Cucoș: Care este cel mai mare ideal spre care tinzi? Ce anume ai dori să realizezi astfel încât să simți că ai o viată împlinită?
Octavian Puie: În momentul în care îmi voi spulbera existența, să las regrete în urma mea.
Elena Cucoș: De-a lungul existenței, ai realizat ce ți-ai dorit sau ambițiile tale s-au schimbat?
Octavian Puie: Mă consider un ratat.
Elena Cucoș: Cum se explică aceasta?
Octavian Puie: Câtă vreme n-am reusit să mișc din loc munții, se cheamă că șirul eșecurilor a fost mai lung decat cel al succeselor.
Elena Cucoș: Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce schimbări ai face în viața ta?
Octavian Puie: Viața-mi risipită, scuipă pe regrete. N-aș schimba nimic, doar în locul eroului principal aș pune pe altul.
Elena Cucoș: Care este cea mai mare greșeală pe care ai facut-o?
Octavian Puie: Nu trebuia să iau locul surorii mele. Era mai bine pentru toți să ram
ână ea. Am uzurpat locul pe care l-a lăsat plecând de foarte timpuriu din lumea asta. Trebuia să ramâna ea și sa dispar eu.
Elena Cucoș: Ce este fericirea pentru tine?
Octavian Puie: Regret, n-am studiat limbile exotice. Din ce limbă este acest cuvant? Îl aud pentru prima dată.
Elena Cucoș: Care este slăbiciunea ta cea mai mare?
Octavian Puie: Plăcerea erotică a Elenei. S-o știu implinită.
Elena Cucoș: Cine este Elena?
Octavian Puie: Cea care a întors mersul anotimpurilor, aducând după toamnă, primăvara.
Elena Cucoș: Care sunt valorile în cazul cărora nu ai vrea să faci niciun compromis?
Octavian Puie: Viața și fericirea ei.
Elena Cucoș: Cum îți evaluezi abilitatea de a face față conflictelor?
Octavian Puie: De la lamentabil la sublim, cu indiferență.
Elena Cucoș: Dă-mi un exemplu concret în care ți-ai folosit judecata și logica pentru a rezolva o problemă.
Octavian Puie: Au fost momente în care credeam că propriile mele trăiri erau cele mai importante. Dupa scurte reflectări, am realizat că ceea ce își doreste Elena este și dorința mea. Așa s-a reașternut liniștea, risipind furtunile.
Elena Cucoș: Ai o gamă întreagă de poezii în care este predominantă tema morții. Din ce trăiri sunt nascute aceste poezii?
Octavian Puie: Doar nefericirea naște versuri memorabile.
Elena Cucoș: Care este poezia scrisă de tine, la care ții cel mai mult?
Octavian Puie: ''Mai ard luminile-n oraș'', ''Requiem'', ''Plouă pe amintirile noastre pustii'', ''Fără predicate''. Și altele.
Elena Cucoș: Ce proiecte de viitor ai, pe linia împlinirii vieții tale?
Octavian Puie: Mai am un singur obiectiv de atins: Elena.
Elena Cucoș: Dar pe linie literară?
Octavian Puie: Să-mi adun paginile rătăcite în tomuri și gandurile risipite, în cuvinte, pe pagini.
Elena Cucoș: Cum te vezi peste 10 ani?
Octavian Puie: Ca parte a unui organism numit Elena.
Elena Cucoș: Aici întrebările mele au luat sfârșit. Îți mulțumesc pentru timpul acordat și îți doresc multe realizări pe mai departe, multă baftă și FERICIRE!
Octavian Puie: Timpul acordat ție, abia începe....................
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu