Statea
rezemat de zidul cenusiu. Supt la fata,neras, imbracat intr-o veche tunica
militara,murdara si peticita, parea o creatura dintr-o alta lume.
Cand m-a
vazut, mi-a zambit cu gura lui stirba, putinii lui dinti fiind de un galben
oribil. S-a apropiat de mine si mi-a spus direct:
-Vino cu
mine.
L-am urmat
supus printre strazile inguste si murdare. A intrat intr-o crasma imputita,
situata intr-un beci dezgustator. Un bec cu lumina galbuie palpaia suparator,
pe jos mucuri de mahorca, noroi si hartii. Intr-un colt, un cersetor orb
pufaia, tusind ingrozitor.
Cum ne-a
vazut, crasmarul l-a salutat ceremonios si, fara sa intrebe nimic, a pus pe
masa o sticla cu horilca puturoasa si doua pahare.Batranul turna si imi facu
semn sa beau.
Un lautar
beat adormise pe butoiul cu bere, iar la o masa un barbat zdrentaros plangea
incet, strangand in mana cioburile unui pahar pe care il sfaramase.Sangele se
amestecase cu vinul varsat pe masa.
Dupa un timp crasmarul ne aduse doua portii
uriase de icre negre inbiindu-ne sa mancam, in vreme ce eu ma minunam cum de se
gaseau in beciul acesta nenorocit delicatese asa de rare. Icrele erau
veritabile.
Cand am
golit sticla si farfuriile, batranul se ridica, crasmarul facu doua plecaciuni
ceremonioase si plecaram, fara a plati consumatia.
-Maine la
aceeasi ora si in acelasi loc, imi spuse batranul la despartire.Ne-am revazut
zilnic. Goleam sticla, mancam icrele in tacere, apoi plecam care incotro.
Ciudat, insa. Birtasul nu cerea niciodata bani.
Apoi
batranul a disparut sase luni. Cand l-am revazut m-am bucurat. Era neschimbat.
-Vom merge
la un local de lux. Esti licentiat, nu-i asa?
-Da.
-Si somer?
Am dat din
cap.
Asa
zdrentaros cum era, m-a dus la cel mai luxos restaurant. Insusi patronul i-a
iesit in cale si ne-a condus intr-un separeu rezervat personalitatitor
deosebite. Ne-au servit vreo cinci chelneri. Am baut sampanie, vinuri
frantuzesti si am mancat tot felul de bunatati.
-Voi face om
din tine, imi spuse batranul, numai sa-mi dai in scris ca vom ramane prieteni.
A intocmit
hartia, am semnat-o, fara sa ma uit la ea si ne-am despartit.
A doua zi ma
astepta cu o blonda incantatoare.
-Aceasta va
fi sotia ta. Iar aceasta limuzina. Eu voi fi soferul vostru.
Am ramas mut
de uimire.Aveam in fata o fata minunata, iar masina era de super-lux, cum nu
mai vazusem niciodata in viata mea.
Ne-am mutat
intr-o vila superba, unde am trait in huzur.
Au trecut
doisprezece ani. Intr-o seara, batranul veni la mine in dormitor.
-Sa te
pregatesti de drum. Maine vom pleca.
-Unde?
-In Hades.
Eu sunt Diavolul. Ai semnat un contract cu mine.
Am luat
scrumiera masiva de pe noptiera, am inchis ochii si am izbit puternic.
Cand am
redeschis ochii, ma aflam in cartierul acela mizerabil, iar in fata mea,
rezemat de zid, batranul acela zdrentaros radea sarcastic.
Buimacit si
rusinat am luat-o din loc.In urma mea, vorbele batranului imi rasunau in
urechi, ca niste lovituri de ciocan:
"Esti
licentiat, nu-i asa? Si somer?"
mereu, ajutorul generos care vine din afara pare diabolic... oare de ce?
RăspundețiȘtergere